De ce sunt aici?

Întrebarea asta vine adesea la o cumpănă. Sfârșit de relație. Pierderea unui părinte. Sfârșit de școală sau de carieră. O noapte în care nu mai poți dormi. Sau, pur și simplu, dimineața obișnuită în care, fără un motiv anume, te trezești și te întrebi de ce fac asta de fapt?

Nu cere o frază motivațională. Cere ceva mai serios. Pagina asta nu îți va da un slogan. Va expune ce afirmă creștinismul concret, și te va lăsa să decizi tu ce gândești.

Câțiva termeni mai întâi

Pentru cititorii fără context de biserică:

• Iisus din Nazaret a fost un învățător religios evreu care a trăit în secolul I în Palestina. Pretenția creștină este că a fost și Dumnezeu în formă umană. A fost executat de guvernul roman pe la anul 30 d.Hr. printr-o metodă numită răstignire.
• Crucea e prescurtarea creștină pentru acea execuție — uciderea publică romană a lui Iisus pe la anul 30 d.Hr.
• Hristos e un titlu, nu un nume de familie. E traducerea grecească a ebraicului Mașiah (Mesia) — Unsul, figura promisă de mult în tradiția evreiască.
• Domn, în limbajul creștin timpuriu, era un titlu confesional pentru Iisus — autoritatea legitimă peste viața unei persoane, nu o adresare politicoasă.
• Evangheliile sunt patru biografii scurte ale vieții lui Iisus (Matei, Marcu, Luca și Ioan), scrise de urmașii lui în deceniile imediat următoare morții sale.

Un răspuns scurt și sincer

Creștinismul afirmă că ești aici dintr-un motiv specific: ai fost făcut de cineva care a vrut anume să exiști, ai fost făcut într-o formă care reflectă ceva din caracterul acelui cineva, și ai fost făcut pentru un fel anume de viață — care include relația cu el, cu alți oameni, și cu lumea pe care ai primit-o ca să o îngrijești. Asta e o afirmație îndrăzneață și concretă. Nu e "toți avem un scop undeva." E ceva mai precis.

De ce întrebarea nu poate fi ridicată ușor

Înainte de a încerca un răspuns, merită numită o tensiune. Întrebarea "de ce sunt aici" presupune că aici are un de ce. Nu e o presupunere mică. O întreagă perspectivă filozofică spune că nu există un de ce — că ești aici prin accident chimic, că viața e doar materie organizată, și că orice sens pe care îl atribui e o invenție personală.

Aceea e o opțiune onestă. Nu pagina asta o să o demonteze argumentativ. Dar merită observat: aproape nimeni nu poate trăi cinstit ca și cum acea opțiune e adevărată. Oamenii care o țin intelectual ajung totuși să se îndrăgostească, să-și plângă morții, să se opună nedreptății, să fie marcați de frumusețe, să caute scop. Faptul că tu ai pus întrebarea asta e deja un indiciu că ești organizat în jurul senzației că aici ar trebui să aibă un de ce.

Creștinismul ia acel indiciu în serios. Nu îți spune că senzația ta că viața ar trebui să aibă sens e o greșeală evolutivă. Spune că e un fir adevărat. Și încearcă să-ți spună unde duce.

Primul lucru pe care îl afirmă creștinismul despre tine

În prima parte a Bibliei, în Cartea Genezei, există o singură imagine care e folosită despre ființele umane și care nu e folosită despre nicio altă parte a creației: că suntem făcuți "după chipul lui Dumnezeu."

Asta nu se referă la cum arăți fizic. Înseamnă, în lectura creștină istorică, că porți ceva din caracterul lui Dumnezeu — capacitatea de a iubi, capacitatea de a face dreptate, capacitatea de a crea, capacitatea de a alege, capacitatea de a fi în relație. Asta nu e un compliment. E o descriere a felului în care ești construit.

Și are o consecință practică imediată: valoarea ta nu e variabilă. Nu depinde de cât ai realizat, ce arăți, cu cine ești, cât câștigi, dacă ești tânăr sau bătrân, sănătos sau bolnav, util sau neutil. Valoarea ta e fixată de cineva căruia nu i-ai cerut-o și de la care nu i-o poți pierde.

Pentru cineva care a fost crescut într-o cultură în care valoarea ta e deseori măsurată prin reușite — sau lipsa lor — asta e una dintre cele mai radicale lucruri pe care creștinismul le afirmă despre o persoană.

Al doilea lucru: ai fost făcut pentru un fel de viață

Creștinismul nu se oprește la exiști din motiv. Spune și exiști pentru ceva. Iisus, întrebat conform uneia dintre evanghelii (Matei) care e cea mai mare poruncă din Legea evreiască, a răspuns:

"Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și prorocii."

Vezi forma. Două porunci, nu zece. Nu o listă de îndatoriri religioase. O orientare. Spre Dumnezeu. Spre alți oameni. Restul, spune Iisus, decurge.

Asta răspunde de ce sunt aici foarte concret. Ești aici ca să iubești și să fii iubit. Acea iubire are două direcții, nu una. Și forma ei nu e sentimentală — e atențională, sacrificială, fidelă în timp.

Al treilea lucru: ai fost făcut cu o muncă anume

Pavel, unul dintre cei mai vechi scriitori creștini, într-o scrisoare către creștinii din Efes, scrie: "Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Iisus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele."

Citește forma propoziției. Faptele bune nu sunt o listă generală pe care toți trebuie să o îndeplinească. Sunt pregătite — anume, pentru tine. Adică: există acum, sau vor exista, situații concrete în care ești cea mai potrivită persoană să faci ceva ce nimeni altcineva nu face la fel. Cineva pe care îl întâlnești într-o săptămână și care are nevoie de un cuvânt anume pe care numai tu îl ai. O muncă specifică pe care abilitățile tale o pot face. Un copil care are nevoie de tine în felul în care numai tu poți fi. O nedreptate pe care tu o vezi când alții o trec cu vederea.

Asta nu e o promisiune de carieră strălucitoare. Mulți dintre oamenii care au făcut lucrurile cele mai importante au făcut-o în obscuritate. E o afirmație că ai o partitură proprie. Și că ea contează.

Al patrulea lucru: stricăciunea e reală, dar nu finală

Creștinismul afirmă două lucruri despre lumea în care ești aici, care sunt în tensiune dar nu în contradicție.

Primul: lumea e bună. Făcută bine. Iar tu cu ea. Nu un accident scârbos al materiei.

Al doilea: lumea e stricată. Inclusiv tu. Nu corespunzi formei pentru care ai fost făcut. Asta nu e o judecată moralistă. E o descriere a oricărei persoane care a privit cu onestitate la propria viață.

Iisus, conform evangheliei după Ioan, a spus: "Eu am venit ca oile Mele să aibă viață, și s-o aibă din belșug." Din belșug — adică nu doar supraviețuire. Plinătate. Forma originală.

Răspunsul creștin la de ce sunt aici include și asta: ești aici nu ca să zaci în forma stricată, ci ca să fii restaurat — încet, pe etape, prin Iisus — în forma pentru care ai fost făcut.

Cum atinge asta viața ta în următoarele șase luni

Foarte concret, dacă afirmația creștină e adevărată:

• Nu ai nevoie să găsești sensul vieții tale într-o realizare. Sensul e dat dinainte, nu e câștigat de tine printr-o reușită.
• Nu ai nevoie să dovedești că meriți să exiști. Existența ta e deja dorită.
• Decizia despre cariera ta, despre relația ta, despre orice — nu va arunca sensul vieții tale. Aceste decizii sunt importante. Dar nu ele decid dacă viața ta a contat.
• Persoanele din viața ta care au nevoie de tine acum — nu cei pe care i-ai putea ajuta dacă într-o zi vei deveni ceva — sunt o parte centrală a de ce ești aici.
• Faptul că lucrurile nu se simt deplin nu înseamnă că ești greșit. Înseamnă că ești într-o lume stricată, în care simțirea de incompletitudine e dovada faptului că ai fost făcut pentru mai mult.

O notă pentru cei la o cumpănă

Dacă ai venit aici pentru că ești într-un moment în care viața ta a luat o formă pe care n-o recunoști — o pierdere de slujbă, un divorț, o boală, o lipsă de direcție după o perioadă lungă de muncă — creștinismul nu va minimaliza acest moment. Va spune doar că momentul tău actual nu îți definește valoarea, și că existența ta a fost dorită înaintea momentului ăsta și e dorită în continuare.

Și dacă ai venit aici pentru că pui întrebarea "de ce sunt aici" într-o variantă mai sumbră — "merită să mai fiu" — te rugăm să te oprești și să suni Telefonul Verde Antisuicid la 0800 801 200 sau pe operatorul de urgență 112 acum. Întrebarea pe care ai pus-o e cea mai serioasă întrebare a vieții, și ea are nevoie de tine viu pentru a primi un răspuns.

Și acum?

Dacă vrei să vorbești despre cum se așază această afirmație în viața ta concretă — ce muncă, ce relații, ce direcție — chat-ul nostru e gratuit, privat, în limba ta. Tu îl începi; tu îl închei când vrei. Persoana cu care vorbești nu îți va da un program. Va sta cu tine în întrebare.

De unde vine asta în Biblie

• Geneza 1:26–27 — făcut după chipul lui Dumnezeu
• Efeseni 2:10 — "zidiți în Hristos Iisus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte"
• Faptele Apostolilor 17:26–28 — Pavel către filozofii din Atena despre originea omului
• Ieremia 29:11 — "Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi"
• Ioan 10:10 — "Eu am venit ca oile Mele să aibă viață din belșug"
• Matei 22:37–40 — cele două mari porunci care rezumă restul